Mai credeți că viața este grea? Întrebați-vă cât de greu ar fi să construiți un spital dintr-un venit mic.

Pentru a-și realiza visul de a construi un spital, Subhasini Mistry l-a făcut pe fiul ei Ajoy să studieze medicina

Faceți cunoștință cu Subhashini. Ea s-a născut într-o familie săracă de fermieri din Bengalul de Vest. Căsătorită la vârsta fragedă de 12 ani, și-a pierdut soțul la 23 de ani, din cauza lipsei unui tratament bun pentru o boală dintr-un spital de stat. Era un muncitor sărac.

Subhashini a rămas singură cu copiii ei. A decis că nu va lăsa pe nimeni altcineva să se confrunte cu acele dificultăți cu care s-a confruntat ea din cauza lipsei de asistență medicală.

Fiind o gospodină săracă, neputincioasă, fără educație, pregătire sau abilități, cum avea să-și creasca cei patru copii, cel mai mare avand opt ani, cel mai mic nici doi ani? Părinții și frații ei erau atât de săraci, încât abia puteau să se întrețină.

Suspinâmd peste trupul soțului ei mort, copleșită de durere și disperare, printre lacrimile și temerile sale, Subhashini a făcut un jurământ în acea zi plină de semnificatie. Nimeni nu ar trebui să sufere soarta ei. Asistența medicală de bază ar fi putut să-i salveze cu ușurință soțul, care nu avea nimic altceva decât o criză de gastroenterită.

În următorii ani a spălat vase, a lustruit pantofi, a lucrat în construcții și timp de 20 de ani a vândut legume în Kolkata’s Park Circus, fără a cheltui nici un ban pentru ușurarea vieții – toate acestea pentru că nu renunțase la visul ei de a construi un spital.

A început să economisească bani reducând toate cheltuielile, inclusiv mâncarea și, în curând, a cumpărat un teren de 4000 mp pentru a construi ceva care să servească drept spital.

Subhashini a vândut legume în această piață în centrul orașului Kolkata timp de aproape două decenii. Fiica ei vinde legume chiar și astăzi în acest loc

Lacrimile i-au podidit ochii când a văzut 252 de pacienți chiar în prima zi

Apoi, o masină echipată cu un difuzor s-a deplasat in jur pe o rază de 10 km și a cerut medicilor să isi ofere servicii gratuite la noul spital din Hanspukur cel puțin o dată pe săptămână pentru cei săraci și nevoiași. În același timp, sătenii au mers din ușă în ușă, îndemnând locuitorii să-și doneze medicamentele ce le prisoseau.

Primul doctor care a răspuns la apel a fost Dr. Raghupathy Chatterjee. Cinci alte persoane au urmat foarte repede – un medic generalist, un pediatru, un ortoped, un oftalmolog și un homeopat.

Fiecare dintre ei a oferit servicii gratuite: de la două la patru ore pe săptămână. În prima zi, au fost tratați 252 de pacienți. De atunci, Spitalul Umanității, așa cum a fost numita mica constructie, a avansat tot timpul.

Nu le mergea ușor. Pe durata anotimpului ploios parcă era iadul. În interiorul construcției era apă până la genunchi. Pacienții trebuiau tratați în drum. Deci s-a decis construirea unui acoperiș din beton care acoperă o suprafață de 93 de metri pătrați. Acest lucru a necesitat mult mai mulți bani. De aceea Subhashini și fiul ei Ajoy s-au orientat spre alte surse.

Ajoy a bătut la ușa parlamentarului local, Malini Bhattacharya. La început, nu a fost primit. Ușa a rămas ferm închisă. Dar a perseverat. Puțin câte puțin, ușa sa deschis și în cele din urmă a reușit să se întâlnească cu parlamentarul și să explice scopul mamei sale.

După o perioadă de timp, parlamentara a fost convinsă și după ce a văzut cu proprii săi ochi devotament unic al lui Subhashini s-a implicat in munca ei de caritate, Malini a sprijinit Spitalul Umanitatii cu toată inima. I-a ajutat să strângă fonduri suficiente și piatra de temelie a fost pusă în 1993. Nici un reporter nu a participat la eveniment.

Cu toate acestea, după construirea spitalului, cu sprijinul lui Malini și a altor parlamentari locali, Subhashini a reușit să-l inaugureze oficial in prezenta guvernatorului statului West Bengal. Prezența guvernatorului a asigurat prezența unui număr mare de reporteri. Acoperirea mediatică a avut oarecare succes – a urmat o scurtă perioada de donații.

Între timp, Ajoy a fost admis în prestigiosul Colegiu Medical Kolkaka și după absolvire a participat la activitatea de zi cu zi a Spitalului Umanitar.

Un grup de sustinatori – inclusiv medici, eminenți cetățeni locali și politisti – a continuat sa sprijine spitalul care acum a fost extins pentru a include sectii de ginecologie, cardiologie, ORL, urologie, oncologie, diabetologie și chirurgie. Acum au 1,2 hectare de teren, iar spitalul s-a extins la 850 de metri patrati repartizati pe doua nivele.

Prin toată această creștere, Subhashini era clara în legătură cu scopul ei. Acesta era un spital pentru cei săraci. Aceasta nu era o afacere. Cu toate acestea, știa că spitalul trebuia să se auto-intretina. Nu putea functiona doar prin donații.

Deci, în timp ce săracii beneficiau de tratament gratuit, cei care trăiau deasupra pragului de sărăcie trebuiau să plătească 60 de bani pentru consultatii. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a acoperi cheltuielile de zi cu zi ale unui spital. “Există o lipsă perpetuă de fonduri. Trăim de pe o lună pe alta”, dezvăluie Ajoy.

Dar misiunea ei încă nu sa terminat. Spune ea: “Doar când acest spital devine un spital complet echipat si care functioneaza 24 de ore din 24, pot muri fericită”.

Acum, la 65 de ani, ea se asigură că toată lumea nu suferă aceeași soartă pe care a avut-o ea. Este un adevărat model de urmat. Noi, la Asociația Sfintele Mucenițe Ecaterina și Filofteia, o salutăm și ne bucurăm să împărtășim si altora povestea ei.


2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației Sfintele Mucenițe Ecaterina și Filofteia, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială, Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.